până vii tu

Starea de singur privind acelaşi cer
împreună cu toate celelalte
ca o casă în centrul oraşului,
foarte mică şi dosită în spatele
clădirilor de birouri,
cu o mică şi îngustă alee
înspre strada mică ce dă-n bulevard.

Situaţia singură care-mi şterge din gesturi
şi nu ştiu cum să mă port la masă,
care-i furculiţa, care-i cuţitul,
pentru cine să-nchin,
evidenta stângăcie a stării de singur,
deşi încă animal încântător.
Aleg, iubesc aceasta, …până vii tu.