ninge peste cerșetorii din Praga

… să văd târgul de Crăciun de la Praga,
lume luminată, târguieli de tot felul,
gablonțuri, îngerași de lemn, cristaluri,
granate, porțelanuri avem, vinuri, covrigi,
ninge peste cerșetorii gării din Praga
înfofoliți în pături, acoperiți cu celofan,
dintr-un cărucior cu rotile rămas fără picioare
îmi cere un bărbat o țigară, îi curge apă
din vârful nasului și mâinile îi tremură pe brichetă,
nemișcați ca niște statui sub zăpadă în fața gării
în parcul acela micuț, în timp ce la mai multe clădiri
cu multe etaje nu se vede aprinsă nici o lumină,
mor zilnic de frig scoși de sub poduri sau pasarele
oamenii fără casă aciuiați pe lângă gară,
câteodată visez cum veneam seara să te văd cum urci în tren
așteptam cu gluga pe cap într-un colț al gării noastre,
te săruta tatăl tău și te ajuta cu bagajul,
mi-ai spus că m-ai văzut o dată, dintr-o mie de ori,
mie îmi era drag numai să te văd, atât.
a trecut ceva timp și gările astea cu multe iluzii și
necontenit ninge acum peste cerșetorii gării
din Praha mater urbium.