gânduri din Praga goală

… m-am descurcat și eu apoi cum s-a putut,
să nu mai văd și să nu mă mai vadă, nimic
să nu mai amintească, locuri, oameni, împrejurări,
nu știu, nu cred să fi fost pe deplin rău,
am citit pe pereții unei clădiri din Praga goală
în cartierul ucrainian, am tradus cum că
omul încercat în multe feluri capătă lumină în ochi,
nu strălucitori înainte, ci strălucitori înapoi,

m-am descucat destul, fără să fiu în apropiere,
aici nimeni și nimic nu ne știe, deși e la fel
aproape că numai în vise mai faci să tremure ceva
în încăperile goale care mă formează, ideile mari
s-au dovedit a fi un fel de ceață, privind înainte
caut liniște, contrucțiile cred că sunt importante,
pașii mei unul după altul, anotimpurile la fel,
acolo ești, acolo ai fost, acolo vei rămâne.