← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 218 · 19.09.2019

ne iubeam

… când am întâlnit-o, când a venit în viața mea ca un avion portocaliu pe sub cerul albastru, în zilele caniculare mă săruta ea de parcă ar fi avut opt ani, cu atâta bucurie, îmi punea mereu ceva bani în portofel pentru că spunea că orice bărbat trebuie sa aibă bani le el, îmi amintea când joacă Craiova, mereu avea un pachet de Luckyes nedesfăcut pentru mine și palmele ei pentru fruntea mea, avea obiceiul să mă sărute pe umeri din nimic și oriunde, fără nicio reținere îmi îmbrățișa rudele de la copil la bătrân, o complice perfectă în discuțiile cu prietenii, spunea că fericirea ei e așa ușoară ca o castană aproape fără greutate, lipicioasă cum era ea îmi dormea în piele și fără să o întreb pentru ce toate acestea mi-a zis singură că e pentru că sunt cuminte și merit, ne iubeam.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 19.09.2019

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…