← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 207 · 13.08.2018

din valea pierderii

eram odată bărbatul acesta singur
cu o pisică în geanta de umăr,
cu o pălărie gri pe cap,
urmăream să mi se piardă urma.

comandam omletă și atât
umbra mea încă mai purta
în mijlocul ei cicatricea aceea
lăsată de miss Eliza.

încă… pe unde sunt nu mai știu,
pe unde ești puțin înseamnă acum,
destul e destul.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 13.08.2018

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…