← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 171 · 17.06.2016

de unde se adapă calul războinicului singur rămas

dimineața după furtuna asurzitoare,
din ochii ei se adapă calul războinicului singur rămas,
în ochii ei el se spală pe mâini de nămol
pe față se spală de sânge, își îndoaie mâna
și numără în tolba lui trei săgeți,
pipăie cu mâna buzunarul mantiei
și scoate steagul mototolit, îl scutură
îl sărută, îl îmbetește, și-l pune la loc,
se așează pe buturugă și își repară arcul
războinicul singur rămas privește apoi calul
ce se adapă din ochii ei, acolo unde se răsfață luna,
ascultă cintezele, ciocârliile, mierla, graurii,
fluieră apoi ochilor ei un cântec îndrăgostit
din fosta lui țară.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 17.06.2016

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…