quarta poema de Miguel Santiago de Amaradia para donzela Ana Maria Munez

continuare

Lucrurile cu adevărat frumoase acolo se petreceau,
duminica dimineața ca s-o sperie dom Miguel deschidea larg fereastra,
fără zgomot lega draperiile dezgolea ușor spinarea donzelei Ana Maria
și picura pe ea firimituri de pâine,
cei patru pui de andorinha proaspăt zburători se năpusteau ca un ceas deșteptător
și urma zarvă mare, țipete, râsete, iertări, jocul matinal de duminică,
apoi donzela se apuca să-și pregătească florile pentru biserică,
dom Santiago își punea vestonul, își lua pălăria
și pleca spre singurul birt respectabil din Fonte Boa.

La sosirea lui se umplea un pahar cu rom căprui
iar dacă cineva îi ocupa scaunul se scuza și se ridica,
urma obișnuitul concurs de vești, povești, întâmplări,
în dimineața aceea s-a vorbit despre capturarea unui anaconda de 11 metri
pentru care sosea un fotograf tocmai de la Lisabona
și pentru o sumă fixă putea face și alte fotografii
dom Santiago ieși în grabă și vântul îi suflă pălăria
lumea râdea de cum alerga să prindă pălăria ușoară de papier
ca pe un câine ce te lasă să-l atingi numai dacă vrea el.

Ajuns acasă așternu pe pat o rochie albă de batist, cu macrameuri fine la gât și mâneci
iar când donzela Ana Maria Munez l-a întrebat pentru ce o risipă așa mare de bani
el i-a spus că este pentru fotografia lor de cununie. FIM.