de sâmbătă dup-amiaza

era o amorțeală,
în jur oamenii își vedeau de treburi,
zăpada era înaltă și grea,
fermecătoare ca o piesă de fundal
când el îi povestea ei despre dragoste.

era o amorțeală plăcută
ca o cameră inundată de lumina
caldă, adormitoare,
și cerul se oglindea tot
într-o găleată plină cu lapte.