titlu improbabil
În vremea asta războiul era în putere
ca o doică grasă tricotând în delir.
Eu eram departe, aveam umbrelă și semințe de flori,
legume, chiar un puiet de prun în traistă
și poza ta în buzunarul interior al vestonului.
Eram pregătit să feresc degetele mele de trăgaci,
să trăiesc pe pace, pe soare, cu lapte cald, căutând.
În vremea asta războiul ciuntea până și troițele,
mesele bețivilor de lemn veniți de la câmp,
nu ținea cont nici de ciuperci sau de animalele sălbatice.
Eu eram departe, aveam umbrelă, semințe de felurite animale domestice
și poza ta în buzunarul vestonului învelită bine.
Degetele mele erau în siguranță și căutau un loc pașnic să pună vie,
să reorganizeze istoria odată cu răsadurile și credința.
Cerul se tot primenea și vremea trecea,
războiul nu știu pe unde și dacă mai chiuia.
Eu aveam gospodărie în loc pașnic, umbrelă și lapte cald
și poza ta învelită bine în buzunarul interior al vestonului.
Publicat inițial pe Poezie.ro · 20.04.2011
Lasă un comentariu