← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 68 · 15.11.2009

jocul de-a eliza

ooo daaaa

Responsabilități, ce cuvânt lung!
Soarele dimineața îmi scoate in evidență
mie ochii, ție sânii, chit pe chit aș zice,
și mă trezesc vorbind într-o limbă străină
că patul tău e mai mic și tu mai mofturoasă,
că marea Egee e mult prea departe.

Nu-mi încleștez mâinile niciodată,
cam asta-i trăsătura mea primară singulară,
cumplită vine mirarea mirărilor:
acu\' cine să mă salveze și pe mine!
că asta-i cam clar, fac parte dintre oamenii
lavabili, solvabili și salvabili.

Pace și-ntr-un pat pufos, zic
ce bine-ar fi s-avem o catedrală-n oraș
cu orgă și clopot și cor,
aș putea fura pentru tine ceva,
o bucată de iarba din vitraliu.
Noaptea în parcul pentru copii
aș plăti să putem sări în sus, mult peste…
am cumpăra multe haine purtate deja.

Te-ar interesa să facem dragoste azi?
E doar duminică.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 15.11.2009

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…