esti atat de frumoasa incat eu…
Înțelege odată! nu sunt numai eu…
si, într-adevăr te-am trădat, nu te mint.
Vezi, tu ar trebui să te joci într-o lume fără oglinzi,
sau chiar fără orice reflexie, într-o lume mată,
altfel nu te pot privi decât închizand ochii,
altfel orbit sau chiar pierit.
Ai ceva distructiv și tu știi mai bine, lumea
nu poate îndura mai multă substanță din tine,
sau ai putea purta un val, orice, o masca,
sau te-ai putea urâți.
Ar trebui să se interzică să ți se facă fotografii,
sau să fii portretizată în orice fel.
Numele tău ar trebui risipit în vânt,
iar vocea ta întemnițată într-o pianină.
Înțelege că sunt ca oricare altul;
am o retină mai tot timpul umedă,
teniși, blugi, rucsac, walkman, minge,
locuiesc cu chirie și mă vindec în grădină
la flori, pomi, păsări, ploi, cărți,
exist atât de patetic scuzat, că sunt pe moarte.
Înțelege! nu ne mai putem desface,
deschide, descoperi, în același copac.
Înțelege odată!
Publicat inițial pe Poezie.ro · 17.04.2006
Lasă un comentariu