strain
O frunză deprinsă
mi-a atins cu sfială părul,
plângând de durere
mi-a alunecat în palmă
și-n greutatea ei rece
a murit sub cerul ochilor mei.
De-atunci mi-s ochii verzi
si reci si umezi
și vântul mi-e străin.
Publicat inițial pe Poezie.ro · 16.05.2005
Lasă un comentariu