poveste dintr-un oras

equal love

Ea alesese pre mine-a mă iubi
cu îmbrățișările ei cele mai rare,
cele de pe urmă.
Nu spunea niciodată nimic,
numai când plângea.
Eu cu salariul de bugetar păpușar
o urmam cum un cățel nevoiaș.
Orașul era frumos,
oamenii benevoli ne citeau
ca pe inscripțiile cele vechi.

Gâzele țin echilibrul pământului,
nu bisericile, îți spuneam asta,
îți repetam toate povestirile cu iarbă.

ref:
Călușer, Călușer,ce-mi faci tu mie Călușer.

Dacă vin la tine să mă-ndatorezi
cu tine și ceva bonuri de masă.