poem fericit

de nada

Trupurile noastre tinere șuvițate de soare,
ascuțite cu briceagul încins,
n-au nevoi prea mari,
cum noaptea n-are nevoie de rândunici,
doar de covoare, cearșafuri, perini,
amalia rodrigues…
Atât doar să știi,
la răscrucea dintre grâuri se cade să te-nchini.
Dacă femeia poartă un batic negru
macii sunt poate mai roșii decât noi,
altfel nu.

Puțină sare de sac, puțină boia iute.
masa-i gata, casa și noi la fel.