… abia mai apoi, a murit

A fost odată ca niciodată
un om ce renunţase să mai respire.
Alesese să respire in locul lui
pământul arat, botinele nepurtate,
păpădiile aeropurtate, cosiţele rumenite,
animalele de curte
şi acoperişurile nefericite.
Avusese într-un timp un rang foarte înalt,
inchipuiţi-vă; in părul dragei lui se-nfoiau
toate cele patru vânturi sud-americane,
se făcea totuşi vinovat de dispariţia
unor minunate cocktail-uri care se bazau
pe zahărul de trestie pe romul căprui
şi pe uimitorul său talent.
A trăit aşa mult timp,
aproape douăsuteoptzecişiopt de secunde
abia mai apoi a murit.
Nu ştie nimeni de ce !