lsrgh
Iubirea apasă brazda cu călcâiul și pune boabe,
apoi pune-n pragul casei lumânari aprinse și-așteaptă,
se-ntinde cu mâna sub cap păscând vitele și-așteaptă,
se-ntreabă, oare ce pui o ieși din oul acesta așa mic?
și-așteaptă.
Taie cu securea, cioplește, face grinzi și căpriori,
se-adapă iubirea la râu cu picioarele-n apă pân la genunchi,
și face ciorapi de lână pentru nepoți, strănepoți…
țese la război pături pentru dragoste să țină cald la șale.
Când pleci tu, iubirea numără de la-nceput, și-așteaptă.
Publicat inițial pe Poezie.ro · 27.09.2010
Lasă un comentariu