poem cu ou, liniste, si popor de furnici

@

Să-mi reazem foamea, mă gândeam
să pun oul piciorului tău drept în tigaie.
Am ciocnit și era cât pe ce să-l scap în uleiul încins
bobocul de rață cu capul greu din oul piciorului tău.
Cojile le-am aruncat în furnicar
unde poporul și-a brodit dintr-una mai mare cupola bisericii,
dintr-una mai mijlocie au făcut un amfiteatru
și cu cele mai mici au pavat drumuri
și-au cârpit casele, grădinița de copii.

Bobocul nu face încă mac
stă numai dormind ziua la locul lui în locul tău
până vii, noaptea doarme-ntro barcă de carton
și face numai pe terasă,
cu alte cuvinte, e cuminte și se împiedică regulamentar.