poemelor catre domnul au chapeau gris
domniță, în ziua de patru a patra
domnul cu pălărie gri a murit,
la el acum nu mai locuiește nimeni,
am pus mână de la mână la noi în cârciumă
și l-am înmormântat cum se cuvine,
la el la priveghi a venit ceva lume,
rândunicile în ziua aia și-au adus și puii
ce abia învățaseră să zboare,
mereu ne povestea despre gâtul dumneavoastră
lung ce curge într-un golf al pieptului
într-atât încât el acolo să-și culce capul,
ne spunea că acolo la baza gâtului e o adâncitură
din care numai el are voie să bea apă,
o gură de apă așa ne spunea,
domnișoară dragă, dacă veți crede vreodată
că din cauza dumneavoastră domnul acesta a pierit
să știți că n-a fost el, de fapt nici pălărie gri nu purta,
știți că el nu purta pălărie? Să-l iertați totuși,
totuși eu aș dori să vă cunosc.
Publicat inițial pe Poezie.ro · 27.06.2014
Lasă un comentariu