mihai

parintilor mei

… cel mai bine ar fi să te ascunzi mihai când ninge,
să nu mai fie atât de evident c-ai rămas singur,
parcă ești o băltoacă într-o pădure iarna, neagră,
mihai, o să îți ascundem fotografiile cu voi doi
iar din cămășile ce-au fost martore dragostei voastre
vom face legături pentru roșii, castraveți, vie,
vom dona cărțile voastre unei școli elementare sau la azil
îți spunem asta mihai pentru că trebuie să știi,
ai devenit paznicul frumos al unor valori nefuncționale,
ai uitat să te bucuri și te-ai lenevit și ne faci rău,
noi pe tine te priveam ca pe o bucată de cer, îți zâmbeam,
odată și-o dată va trebui să ieși din ascunzătoare
ca leușteanul, zăpezile se vor topi, te vei bărbieri,
te vei îmbrăca frumos, te vei parfuma cum erai tu înainte
și vei merge cu noi să luăm paștele împreună,
nu e târziu mihai, vânătăile vor dispărea,
și chiar dacă acolo în mijlocul pieptului o să-ți rămână semn,
nu te rușina, cu toții purtăm semne
crezi tu că poetul acela al tău preferat, portughezul
n-avea el niciun semn?