mihai amaradia – on tour

asta trebuie s-o știi, fata mea, domestica
cu timpul cămășile mele carouate
ce-au fost martore dragostei noastre
s-au învechit, s-au decolorat,
s-au rupt la guler, s-au tocat la mâneci,
ele cu timpul se vor pierde,
conștient voi fi de dulcețile ce-au trecut
de singurătățile ce vor veni,
voi fi ca un oaspete în viața mea,
lăsat singur, într-un birou
pe un sacun, sub o pendulă,
ce mă va ticăi, și la jumate de oră, bang
atunci îmi voi scoate carnețelul
și voi desena un stol de grifoni.

voi pleca și chiar daca femeia cea nouă
mă va îndrăgi, va știi că eu plec mai departe,
mă va săruta și îmi va deschide ușa.
îmi voi plimba puțin chitara prin parcuri,
ei îi place mult să fie plimbată prin parcuri,
apoi mă voi reuni cu băieții la autobus
și vom cânta în alt oraș.