din cea de-a 36 vară a lui mihai

blunt

… socotise de la sine putere
să trezească lunca la ora cinci
dimineața când soarele era îngăduitor,
călcase o cămașă albă
să poată fi ușor confundat cu un velier,
mai gândea că unul dintre îngerii
din partea apropiată omului va duce
o îmbrățișare lunguiață în Tarragona,
a lui pentru ea, atâta lucru, cumpărase material
să fabrice el rochie galbenă doldora de flori,
nu purta invidie de fel, numai că ce era al lui
al lui era, dacă aveai apucături ale nefirescului
nu puteai să te apropii, pentru că
era îndrăgit încă din copilărie de vrăbii
de furnici, de ape, socotise de la sine putere
să o drăgostească pe ea pentru că,
asta nu v-am spus, el e ireal de norocos.