anticomercial

decembrie – Plzen 2016

… se poate ca sufletul meu să fie un copil
ce se joacă de-a v-ați-ascunselea cu sine,
ieri am privit cum au secat o baltă,
au mutat știucile, m-am bucurat că le-am văzut,
în țara asta nu sunt vrăbii și nici păduri de fag,
ceea ce îngreunează puțin șederea mea aici,
am tricou de lucru pe care scrie
– making seats for BMW – asta până la primavară, vară
până ce voi strânge bani să-mi iau o Alfa Romeo
te voi plimba cu ea oriunde vei vrea, îți voi cânta
VOOOLAREE OO, CANTAREE OOOO,
NEL BLU DIPINTO DI BLU,
FELICE DI STARE LA SU, se poate spune că
sunt parte din sclavagismul contemporan,
doar că nu cânt pe câmpiile de bumbac
ci pe câmpurile industriale din republica Cehă
e bine, suntem atâția oameni, râdem mult,
la plecare sau la întoarere
fiecare privește pe geamul autobuzului de lucru
către ce-i al lui, eu către tine, mă dor mâinile.