ea

poeme din stribro

… încerca să îmi spună
că de fapt eu
nu mai contează,
spunea că ar trebui
să mă dezvăț
să mai arunc vorbe,
să nu mai fac
lucrul acela la care
mă pricep cel mai bine,
să las uneltele mele
să ruginească,
să putrezească,
să renunț la a mai actiona
manetele pentru care
se vorbea despre mine frumos,
din ce în ce mai frumos,
mi-a zis să exist puțin
și-am ascultat de ea,
m-am apucat cu alte lucrări
ce mă obosesc de mâini,
ce îmi fierb picioarele în bocanci,
treburi ce îmi amintesc de mine
cel vechi
deloc.