← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 212 · 16.10.2018

…un timp am locuit

… un timp am locuit în părul ei roșu mereu mirosind a pantene proV,
visele îmi erau voluminoase, ochii ei mari, verzi cum sunt mările caraibilor,
, sânii ca turlele bisericilor rusești, buzele zaharisite a la turk, coapsele cum erau calele corăbiilor olandeze, pielea fină de parcă mângâiam un covor iranian,
și glasul ei adus din insulele africane stăpânite de portughezi,
un timp am locuit pot spune ireal de frumos.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 16.10.2018

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…