a fost Mihai aici

… la acest eveniment unde
mă așezasem cuminte în spate,
după atâția ani nu mă mai recunoșteau,
credeau că poate sunt barmanul
venit să asculte și el,
unii poate că-și imaginau
că sunt trimis de sus
atât de cuminte și atipic
stăteam neclintit, ascuns
după anii ce-au trecut
ca autobuzele prin autogară.

Pentru ea venisem
nu pentru ce spuneau acolo,
voiam să văd ce bluză mai poartă,
ce pantofi, dacă avea rochia vie
sau moartă sau între,
cum îi stătea părul,
să-i văd oasele pieptului, degetele,
chiar să fi vorbit acolo
un prorooc nou născut, venisem
să văd cum îi stau nasturii
dacă mai poartă rochie cu nasturi
în față, îi cunoșteam bine,
să-i văd sprâncenele, ștrampii,
claviculele, mă bucuram
că lumina era bună, puteam
să-i văd ochii din miere de brad.

Nu mă stia nimeni așa deghizat
în cei 12 ani trăiți la plata cu ora,
și-a venit ea și-a ascultat
și toate câte am spus că vreau să le văd
le-am văzut și le-am recunoscut,
când s-a terminat s-au îmbrățișat
s-au pupat, a urmat o degustare de rozeuri
la care n-am mai stat.

Când am plecat a început a furtună,
a fost Mihai aici am auzit de pe scări,
apoi mă țineam cu greu să conduc
printre linii, și ușor mă gândeam
la oasele ei iliace
și la palmele mele pe volan.