← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 187 · 08.10.2017

cand eram eu mai mic

poeme din stribro

… se întâmpla că eram atât de mare
încât atunci când mă plimbam desculț
prin mediterană sau celelalte,
îmi era teamă să nu mă tai la tălpi
călcând în tablele naufragiilor,
așa de mare eram că puteam cu palmele
să strâng zăpada toată de pe un vârf de munte
și să o arunc tare tare în soare,
puteam atunci să îmi întind brațele
de aici din partea de răsărit a continentului
până în partea lui de apus
numai și numai să te pot mângâia.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 08.10.2017

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…