oldtimes words & images

hotar intre nimeni, el singur si ce va urma

… poate că foșnetul stufului noaptea,
somnul ruginii în lanțul de la fântână,
hărnicia arcuită a ceasului meu mecanic,
ploaia vânturată prin frunzele livezilor,
încremenirea lumânării în propria-i flacără,
poate că mușchiul gras al smârcurilor,
suprafața cleioasă a pietrei în râu,
sau ceva din anul acela prim de la facerea lumii,
ceva din primul zâmbet al unui nou născut
alb ca întinderea câmpiei înzăpezite,
pașii adormitori ai pădurilor,
liniștea lucrului de mână al cârtiței,
poate că răbdarea acoperișului și-a cuibului,
dansul florilor mărunte de la pârâu,
sau aerul nesigur și gros al grotelor,
smalțul lucios al cerului peste grâne,
poate atelierul pufos al șindrilarului,
poate că dacă ceva din memoria acestor toate
amestecate bine – bine, mi se vor tencui peste rană,
altfel sigur că mă voi domestici.