impresie, răsărit în parc

… sigur că e lucru adevărat,
se dilataseră străzile, lumina
zilei aceleia bătea în oja ei
de ne scotea ochii cu unghiile
culoare metal-shark,
combinase ea mai multe culori
să-și hrănescă orgoliul
și-a pus și nume să păstreze distanțe,
când ne-au văzut împreună
unii s-au bucurat sincer
altora le sângerau buzele
pe dinăuntru și noi
ne aranjam unul pe celălalt,
hainele noastre erau pline
de fulgii plopilor și părul
că nu ne puteam săruta
fără să nu strănutăm
și trecătorii să nu ureze
dragostei noastre, Noroc !
sigur că o iubeam așa de tare
încât am ridicat-o cu o singură mână
de tocul pantofului stâng
în timp ce ea mă ruga,
lasă-mă jos, lasă-mă jos
și ăsta e adevărul plin plinuț.
După un timp am început
să întreb farmaciștii
m-am documentat, am căutat
medicament pentru boala ei,
nu mai recunoștea nimic
și pe nimeni.