Își tapetase toți pereții odăii cu poze de la locul crimei,
străzile, dâra de sânge, distanțe de tot felul și totul calculat,
nu pricepea Dumnezeu, se tânguia, plângea în genunchi din rărunchi.
unde-am greșit Eu cu iubirea asta ?
se plimba din colț în colț cu așternutul impecabil,
mai singur decât de obicei Dumnezeu se privea în oglindă
se întreba cu voce tare cât mai îndeaproape,
unde-am greșit Eu cu iubirea asta ?
unul lângă celălalt era de drag să-i vezi
râsul ei într-o parte și al lui în aceeași parte,
își îngropa Domnul creștetul bătrân în palme
unde-am greșit ?
brațele ei subțiri cântăreau cât tolba lui goală de săgeți goală.
spinarea ei era într-atât de arcuită încât să nu i se repezească grijile.
unde am greșit și ce mă fac Eu cu mortul acesta ? că mă-ntreabă.
Publicat inițial pe Poezie.ro · 19.06.2013
Lasă un comentariu