vițelul născut iarna pe ger era maro

Încă pâlpâie decojită de vopsea țâșnitoarea din autogară,
aceeași, numai postamentul s-a schimbat, în repetate rânduri
sora mea își ținea mâinile între palmele mele pentru dezgheț,
mama însă, fugită înghețase dragostea tatei.
Am ajuns la Logrești și-am dormit la nea Barbu,
camarad de cale ferată cu bunicu-n armată.
Fratele mai mic era foarte mic și-adormise la soba albă
unde luau naștere ciorapii de lână
și unde dormea liniștit vițelul născut iarna pe ger.

Încă pâlpâie decojita îndelung țâșnitoarea din autogară,
aceeași când a venit tata spășit, să ne ia acasă
și mama m-a bârâcat de subsiori să beau apă
și sora plângea și fratele era foarte mic și nu mai știu
decăt casa cu fântână la poarta și troiță la intersecție
si mirosul lânei născătoare de ciorapi și palmele sorei
și că vițelul născut iarna pe ger era maro.