de dimineata
Când ai plecat,m-am dumirit
că timpul meu se măsura-n săruturi,
iar dimineața-ntârzia s-apară.
Autoportretul meu se diluase
într-o albastră pată de dor.
Și-atât de frig si de pustiu
înafara brațelor tale.
Publicat inițial pe Poezie.ro · 18.05.2005
Lasă un comentariu