ultimul poem pentru cutia ta poștală

legat de titlul primului meu volum

Se făcea că m-ai oprit pe stradă, m-ai pus să zâmbesc,
ai făcut o fotografie, spuneai că nu ai și-am ales eu să fiu,
iubirea mea a trecut prin urechile acului din prima
de trei ori ca în basme, a fost arsă de soare,
cu mâinile tăiate de briceag ți-a dejghiorat nuci verzi,
a alergat să despartă norii, spaimele, a mers la pădure,
și n-a fost niciodată sărmană, oloagă, neputincioasă,
se mai făcea că mi-am făcut arc din nuia de alun,
săgeți ușoare de papură să pot ținti peste ziduri
în orașul acela mare, să-l omor pe acela ce s-a îndrăgostit,
se mai făcea că din dragoste de tine bărbații toți scriau prost
înafară de mine, deși de trei ori mi se decojise pielea ca-n basme.
Acum când jocurile mele sunt populare ca sunetul de fluier
mâna mea stângă nu se mai poate mișca de tristețe
pentru că mereu spuneai ,,ia-mă în brațe'' și ea așa s-a obișnuit
mâna mea stângă are o personalitate proprie să știi
Eram liber în ziua aia din visul meu îmi ascultam lăutarul la căști,
plecasem să lucrez la o fabrică de sare de mare în aer liber
ce fel de fabrică să mai fie și asta?
unde oamenii cară și își fluieră cântecele de dragoste,
era joi când ai plecat tu să lupți pentru viața ta
în timp ce eu rămăsesem să spăl albiturile și covorul,
se mai făcea că mergeam să mă plimb numai pe vânt prin oraș,
asta ca să-mi sufle și mie cineva ce mi-a mai rămas.