asteptând-o pe winona ryder

poetului aurel pantea

… o baie fierbinte, un ras, cămașa mea preferată,
mocasinii maro din piele întoarsă, câteodată
cureaua din piele de poet bătrân, o privire
în oglindă cu fruntea relaxată și ochii ușor zâmbind,
te fac să-ți spui că ar mai fi ceva dincolo
în camera bună, în camera de la drum, și pentru tine,
că nu te-ai decolorat nici pe departe,
privirea tatălui tău individioasă, îți dă avânt
te împinge de șaua de la bicicletă,
umerii tăi îți vin foarte bine, statura ta dreaptă
mirosul sufletului ca o suliță scăpată pe jos
de arhanghelul acela mai iute, mai picant, mai prăfuit,
toate te fac să închizi ochii, să plutești,
să te simți ca un lup dormind în soare,
tonul vocii tale, clarobscur, încă face
să tremure hainele femeilor pe ele,
– ca o frunză ce bate vântul când nu bate –
culoarea luminoasă a ochilor tăi ca la înviere
astea te fac să crezi că poți striga ca fiind natural
garcon, o masă pentru doi.