← Înapoi în colecțieCuprinsul poeziilor ↗︎

Poezia 178 · 13.09.2016

when I find myself in times of trouble

"let it be

mereu visez o femeie necunoscută mie,
blondă, dormind pe o pernă bleumarin
într-o rochie bleumarin,
ușoară cât o monedă mică de aluminiu,
cu picioarele goale lucind în lumina lunii,
cu brațele goale lucind în lumina lunii
și când îmi e nespus de greu
mă gândesc la femeia aceasta
și zâmbesc pe dinafară și pe dinăuntru

visez mereu femeia aceasta necunoscută mie,
cu fața albă, și gândurile curate, dormind
pe o pernă catifelată bleumarin
într-o cameră undeva aproape de cer,
cu somnul gol lucind în lumina lunii,
cu patul gol lucind în lumina lunii
și când sunt în apropierea prăpăstiilor
mă gândesc la visul acesta și zâmbesc
pe dinăuntru și pe dinafară, o femeie
cu partea văzută a lunii frumoasă,
poate Maria, poate Ana, poate Cătălina.

Publicat inițial pe Poezie.ro · 13.09.2016

Apreciază poezia

Nicio apreciere încă

Alege de la 1 la 5 stele

Poți aprecia această poezie o singură dată. Poți schimba numărul de stele sau retrage aprecierea oricând. Browserul reține aprecierea ta, fără să fie nevoie de un cont.

COMENTARII

Gânduri de la cititori

Lasă un comentariu

Comentariile sunt publicate după aprobare. Numele și comentariul vor fi publice; adresa de e-mail nu va fi afișată.

Se încarcă verificarea Cloudflare…